Nu există produse în coș.
Pescuitul, ca mai peste tot in Delta Dunării, a avut o mare influenta asupra dezvoltarii localitatilor si implicit a locuitorilor ei. Datorita lacurilor, canalelor si Dunarii, pescuitul pentru toti locuitorii deltei poate fi considerat asemanator, in schimb pentru pescarii din Sfantu Gheorghe, acesta a avut cateva particularitati care i-au diferentiat de ceilalti pescari si cumva i-au facut mai speciali: pescuitul sturionilor in Marea Neagra cat si pescuitul “Scrumbiei de Dunare” la varsarea bratului Sfantu Gheorghe in mare.Urmasi ai cazacilor zaporojeni, locuitorii din Sfantu Gheorghe au pastrat cumva traditiile acestora, pescuind la sturion asa cum o faceau cazacii veniti de pe raul Nipru din Ucraina, folosind carmace. Carmacele sunt carlige mari din cel mai bun otel, tratate special sa reziste la fortari ale pestilor de peste 1 000 kg si care se asezau in calea sturionilor iar acestia se agatau in ei.
Pentru pescarii din Sfantu Gheorghe pescuitul sturionilor a reprezentat atat marirea cat si decaderea lor. Fiind un peste extrem de valoros economic, mai ales pentru faptul ca acest peste produce inegalabilul “caviar” sturionii au fost pescuiti excesiv mai ales in perioada comunista, atunci cand o parte din datoria externa a tarii a fost platita cu acest “caviar”.
“Caviarul” de Katarletz(aceasta a fost denumirea turceasca a localitatii Sfantu Gheorghe) era recunoscut si renumit peste tot in lume. Toti bogatii lumii isi doreau, in anumite momente acest caviar, iar pentru asta plateau destul de mult. Unul dintre cei mai renumiti vanzatori de caviar din lume, un armean, care face acest lucru din tata in fiu si care are un magazine in buricul orasului New York, a spus ca, citez: ”desi vand caviar de peste tot din lume, caviarul de Katarletz este, de departe cel mai gustos si cel mai apreciat de client”.
Pescuitul excesiv, fara respectarea perioadei de prohibitive din perioada comunista, coroborat cu poluarea pe care au suferit-o apele interioare cat si Marea Neagra in acea perioada, interventia omului in natura (desecari, indiguiri, devieri ale cursurilor apelor, etc) cat si constructia barajelor pe rauri, iar in cazul nostru a barajului de la Portile de Fier au dus la diminuarea drastica a efectivelor de sturion din lume. Astazi, pescuitul sturionilor este interzis din anul 2006. Desi masura este una benefica cumva salvarii populatiei de sturion din lume, in acelasi timp este si una destul de controversata deoarece vine in ajutorul si este generata de producatorii de caviar de acvacultura din lume. Cert este ca, chiar daca locuitorii din Sfantu Gheorghe spuneau cu mandrie ca: “atunci cand nu aveau ce manca, mancau caviar”, astazi caviarul poate fi consumat doar recoltat din acvacultura.
Cel mai mare pește prins vreodată în România cântărea aproximativ o tonă, iar capul acestuia avea peste 143 de kilograme, spun poveștile pescărești românești.
„Monstrul” de aproape o tonă a fost prins pe brațul „Sfântul Gheorghe”, 600 de kg fiind carne. Peștele uriaș purta în pântece peste 120 de kg de icre, acesta rămânând în istoria pescăriei românești.
Întâmplarea ar fi avut loc în anul la finalul anilor 1800 și nu există dovezi palpabile ale momentului, însă un alt moment important a fost în anul 1962, atunci când o echipă de jurnalişti britanici de la „British Pathe” a filmat capturarea unor sturioni uriaşi în Deltă.
„Aceasta este o altă parte a frumuseţii naturii. Aici omul pare să fie un intrus. Ne aflăm pe legendarul fluviu Dunărea, sau mai degrabă marea Deltă din România, unde râul de 1.725 de mile întâlneşte Marea Neagră”, povesteau britanicii în cadrul reportajului.
La nivel mondial, cel mai mare pește prins vreodată cântărea 1,5 tone și a fost prins pe Volga. Dovada există și în ziua de astăzi, pielea peștelui fiind conservată și depusă la un muzeu din Rusia.
